Jump to content

Sonetti romagnoli/XXXV. Peschiera

From Wikisource
Sonetti romagnoli (1920)
by Olindo Guerrini, edited by Nicola Zanichelli
E’ viazz
451726Sonetti romagnoli — E’ viazz1920Olindo Guerrini
[ 88 ]

XXXV.

PESCHIERA

S’ am dsí che quest l’ è e’ viazz d’ un ignurant
Mè im ha batzé a Ravenna e an avrì tort
Parò am arcurdarò fena a la mort
La belezza d’ Peschiera ch’ l’ è incant!

As mitessom a sdè in t’ un Risturant
Par d’ fura, a e’ fresch, in t’ e’ piò bel d’ e’ port
Cun ’na fam e una sed da becamort
E’ legh in fazza e la clazion dacant.

E us avdeva Sirmione in t’ un barbai[1]
Culor d’ rosa int’ e’ specc d’ l’ acqua turchena
Cun al vel bianchi ch’ an s’ farmeva mai.

E nò adruvemia i’ occ e la furzena
Cuntent, senza luneri[2] e senza guai,
Cun l’ anma alzira e cun la bocca pena!

  1. barbai: barbaglio
  2. luneri: preoccupazioni